Ecografia: explorarea diferitelor aplicații ale ultrasunetelor în medicina modernă

Ce este o ecografie?

Ecografia este o tehnică de imagistică medicală care utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a produce imagini ale interiorului corpului. Este o metodă neinvazivă și sigură care poate fi utilizată pentru a vizualiza organele, țesuturile și structurile în timp real.

În timpul unei examinări cu ultrasunete, un mic dispozitiv portabil numit transductor este plasat pe piele sau în interiorul unei cavități corporale. Transductorul trimite unde sonore de înaltă frecvență în corp, care ricoșează în țesuturi și organe și creează ecouri. Aceste ecouri sunt apoi detectate de transductor și convertite în imagini de către un computer.

Ecografia poate fi utilizată pentru a diagnostica o gamă largă de afecțiuni medicale, de la sarcină la boli de inimă și cancer. Este deosebit de utilă pentru imagistica țesuturilor moi, cum ar fi ficatul, pancreasul și mușchii. De asemenea, este utilizat în mod obișnuit pentru a ghida biopsiile și alte proceduri medicale.

Când a fost inventată ecografia?

Tehnologia cu ultrasunete a fost dezvoltată pentru prima dată la începutul secolului XX. În 1915, fizicianul francez Paul Langevin și asistentul său Constantin Chilowsky au dezvoltat primul transductor de ultrasunete, care folosea cristale piezoelectrice pentru a converti semnalele electrice în unde sonore.

În anii care au urmat, tehnologia ultrasunetelor a fost perfecționată și utilizată în diverse aplicații, cum ar fi detectarea defectelor în metal și inspectarea corpului submarinelor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În anii 1950 și 1960, cercetătorii din domeniul medical au început să exploreze utilizarea ultrasunetelor pentru imagistica medicală, iar primele imagini medicale cu ultrasunete au fost produse la sfârșitul anilor 1950.

De atunci, tehnologia ultrasunetelor a continuat să evolueze și să se îmbunătățească, cu progrese în proiectarea transductoarelor, procesarea imaginilor și tehnologia informatică. Astăzi, ultrasunetele sunt un instrument esențial și utilizat pe scară largă în multe domenii ale medicinei.

Cât costă o ecografie?

Costul unei ecografii poate varia foarte mult în funcție de mai mulți factori, inclusiv tipul de examinare cu ultrasunete, unitatea sau clinica în care se efectuează examinarea și locația geografică.

În general, examinările cu ultrasunete de bază pot costa între 100 și 1000 de dolari sau mai mult, în timp ce examinările mai complexe, cum ar fi o ecocardiogramă fetală sau o ecografie mamară, pot costa câteva mii de dolari. Costul unei ecografii poate fi, de asemenea, afectat de factori precum acoperirea de asigurare și reducerile oferite de unitatea sau clinica respectivă.

Este important să rețineți că multe planuri de asigurare, inclusiv Medicare și Medicaid, acoperă de obicei costul ecografiilor necesare din punct de vedere medical. Cu toate acestea, este posibil ca pacienții să fie în continuare responsabili pentru deductibilități, coplăți sau coasigurări, care pot varia, de asemenea, foarte mult în funcție de planul de asigurare al individului. Este întotdeauna o idee bună să verificați cu furnizorul de asigurări sau cu furnizorul de servicii medicale pentru a înțelege acoperirea dvs. specifică și potențialele costuri din buzunar.

Cât durează o ecografie?

Durata unei examinări cu ultrasunete poate varia în funcție de mai mulți factori, inclusiv tipul de ultrasunete efectuată și zona corpului examinată. În general, majoritatea examinărilor cu ultrasunete durează între 15 și 60 de minute. [1]

Unele dintre examinările cu ultrasunete comune și durata lor tipică includ:

• Ecografia abdominală: 15-30 minute
• Ecografia pelviană: 30-45 minute [2]
• Ecografie obstetricală: 30-60 de minute [3]
• Ecocardiografie transesofagiană (TEE): 45-60 de minute [4]

Este important de reținut că durata examinării poate fi afectată și de factori precum dimensiunea corporală a pacientului, complexitatea examinării și necesitatea unor imagini sau măsurători suplimentare.

În timpul examenului, tehnologul de ultrasunete va aplica un gel pe piele și va folosi un transductor portabil pentru a obține imagini ale zonei examinate. Pacientul poate fi rugat să își schimbe poziția sau să își țină respirația în anumite momente în timpul examenului pentru a ajuta la obținerea unor imagini mai bune. După examinare, tehnologul va analiza imaginile și poate cere pacientului să aștepte puțin timp până când se obțin imagini suplimentare.

Cum funcționează ultrasunetele?

Ecografia funcționează prin trimiterea de unde sonore de înaltă frecvență în corp și apoi prin detectarea ecourilor care ricoșează de la organele și țesuturile interne.

În timpul unei examinări cu ultrasunete, un dispozitiv portabil numit transductor este plasat pe piele sau introdus într-o cavitate a corpului. Transductorul conține cristale piezoelectrice care vibrează ca răspuns la semnale electrice, producând unde sonore. Aceste unde sonore se deplasează în corp și ricoșează în structurile interne, creând ecouri.

Ecourile sunt apoi detectate de transductor și convertite în semnale electrice, care sunt trimise la un computer care procesează informațiile și creează imagini ale structurilor interne. Calculatorul analizează ecourile pe baza unor factori precum intensitatea, frecvența și timpul de sosire a acestora și utilizează aceste informații pentru a crea imagini detaliate care pot fi vizualizate în timp real.

Imaginile produse de ecografie pot oferi informații despre dimensiunea, forma și textura organelor și țesuturilor interne, precum și despre prezența oricăror anomalii sau leziuni. Ecografia este deosebit de utilă pentru vizualizarea țesuturilor moi, cum ar fi ficatul, pancreasul și mușchii, și este utilizată în mod obișnuit pentru vizualizarea fătului în timpul sarcinii, precum și pentru diagnosticarea și monitorizarea unei game largi de afecțiuni medicale.

Ce arată o ecografie?

O ecografie poate arăta o gamă largă de structuri interne, inclusiv organe, țesuturi și vase de sânge. Detaliile specifice care pot fi văzute la o ecografie vor depinde de tipul de examinare efectuată și de zona corpului care face obiectul imaginii. [5]

• Unele dintre informațiile pe care le poate oferi o ecografie includ:
• Dimensiunea, forma și poziția organelor interne, cum ar fi ficatul, pancreasul și rinichii
• Grosimea și textura țesuturilor, cum ar fi mucoasa uterului sau peretele vezicii urinare
• Prezența oricăror anomalii, cum ar fi chisturi, tumori sau mase
• Fluxul și direcția sângelui în vasele de sânge și în inimă
• Creșterea și dezvoltarea unui făt în timpul sarcinii, inclusiv numărul de fetuși, poziția placentei și dezvoltarea organelor și sistemelor interne.

Ecografia poate fi utilizată și pentru a ghida procedurile medicale, cum ar fi biopsiile, amniocenteza și drenajul de lichide. Furnizând imagini în timp real ale structurilor interne, ecografia îi ajută pe medici să diagnosticheze și să monitorizeze o gamă largă de afecțiuni medicale, precum și să planifice și să efectueze tratamentele necesare.

Ce este o ecografie pelvină?

O ecografie pelvină este un test de imagistică medicală care utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini ale structurilor interne din regiunea pelviană, inclusiv uterul, ovarele, trompele uterine, vezica urinară și glanda prostatică la bărbați.

În timpul unei ecografii pelvine, un transductor este plasat pe pielea abdomenului inferior sau introdus în vagin (pentru femei) sau în rect (pentru bărbați). Transductorul emite unde sonore care trec prin structurile pelviene și ricoșează pentru a crea ecouri, care sunt apoi convertite în imagini de către un computer.

Ecografiile pelviene pot fi efectuate din diverse motive, cum ar fi investigarea durerilor pelvine, a sângerărilor uterine anormale sau a infertilității la femei, sau pentru a diagnostica probleme de prostată sau pentru a detecta anomalii în sistemul reproducător masculin. La femei, o ecografie pelvină poate fi folosită și pentru a monitoriza sarcina, pentru a detecta chisturile sau tumorile ovariene și pentru a evalua grosimea și textura mucoasei uterine.

Ecografiile pelviene sunt non-invazive și durează de obicei în jur de 30-45 de minute pentru a fi efectuate. Ele sunt considerate sigure și sunt de obicei nedureroase, deși unele paciente pot simți un ușor disconfort sau presiune în timpul examinării. Imaginile produse de o ecografie pelvină pot furniza informații importante pentru diagnosticarea și tratarea unei game largi de afecțiuni medicale.

Pentru ce se utilizează ultrasunetele?

Imagistica structurilor interne: Ecografia poate produce imagini detaliate ale organelor interne, țesuturilor și vaselor de sânge, permițând medicilor să diagnosticheze o gamă largă de afecțiuni medicale. [6]

• Monitorizarea dezvoltării fetale: Ecografia este utilizată în mod obișnuit în timpul sarcinii pentru a monitoriza creșterea și dezvoltarea fătului, pentru a identifica orice potențiale probleme și pentru a ghida intervențiile medicale.
• Ghidarea procedurilor medicale: Ecografia poate fi utilizată pentru a ghida o gamă largă de proceduri medicale, cum ar fi biopsiile, drenajul fluidelor și injecțiile articulare.
• Diagnosticarea și tratarea afecțiunilor musculo-scheletice: Ecografia poate fi utilizată pentru a diagnostica și monitoriza afecțiuni precum artrita, tendinita și rupturile musculare și pentru a ghida tratamente precum injecțiile și terapia fizică.

• Evaluarea sănătății cardiovasculare: Ecografia poate fi utilizată pentru a evalua inima și vasele de sânge, inclusiv pentru a evalua fluxul sanguin și a detecta anomalii precum cheaguri de sânge sau anevrisme.
• Evaluarea sănătății digestive: Ecografia poate fi utilizată pentru a evalua sistemul digestiv, inclusiv ficatul, vezica biliară, pancreasul și intestinele.
• Diagnosticarea și monitorizarea cancerului: Ecografia poate fi utilizată pentru a detecta și monitoriza creșterea tumorilor, pentru a ghida biopsiile și pentru a evalua eficacitatea tratamentelor împotriva cancerului.

În general, ultrasunetele sunt un instrument medical sigur, neinvaziv și foarte versatil, care joacă un rol crucial în diagnosticarea și tratarea unei game largi de afecțiuni medicale.

Ce este o ecografie renală?

O ecografie renală este un test de imagistică medicală care utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini ale rinichilor și ale structurilor înconjurătoare. Testul este neinvaziv și nedureros și oferă informații valoroase despre dimensiunea, forma și poziția rinichilor, precum și despre prezența oricăror anomalii sau blocaje.

În timpul unei ecografii renale, un mic dispozitiv portabil numit transductor este deplasat peste pielea abdomenului, emițând unde sonore care ricoșează în rinichi și creează imagini pe un ecran de computer. Testul durează de obicei aproximativ 30 de minute și nu necesită o pregătire specială sau timp de recuperare.

Ecografia renală este utilizată în mod obișnuit pentru a evalua afecțiuni precum calculi renali, chisturi, tumori și infecții. De asemenea, poate fi utilizată pentru a monitoriza evoluția anumitor tratamente sau proceduri renale, cum ar fi dializa sau operația de transplant renal.

Cât de devreme poate o ecografie să detecteze sarcina?

De obicei, o ecografie poate detecta sarcina la 5-6 săptămâni după ultima menstruație. În acest stadiu, se folosește de obicei o ecografie transvaginală, care presupune introducerea unei baghete mici, lubrifiate, în vagin pentru a obține imagini ale uterului și ale fătului în curs de dezvoltare.

Ecografia transvaginală poate detecta un sac gestațional, care este o structură plină de lichid care se dezvoltă în uter după fertilizare. În această etapă se poate detecta uneori și o bătaie a inimii fetale.

Cu toate acestea, este important de reținut că momentul în care o sarcină poate fi detectată la ecografie poate varia în funcție de factori precum ciclul menstrual al femeii, acuratețea datei estimate a concepției și sensibilitatea echipamentului ecografic. În unele cazuri, poate fi necesar să se aștepte până la 7-8 săptămâni de la ultima perioadă menstruală pentru a confirma o sarcină la ecografie.

Ce arată o ecografie abdominală?

O ecografie abdominală este un test de imagistică medicală care utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a produce imagini ale organelor și structurilor din abdomen. Este o procedură neinvazivă și nedureroasă care este adesea utilizată pentru a diagnostica diverse afecțiuni medicale.

În timpul unei ecografii abdominale, un dispozitiv portabil numit transductor este plasat pe abdomen și deplasat pentru a capta imagini ale organelor interne. Imaginile produse de ecografie pot oferi informații valoroase despre organele și structurile din abdomen.

Unele dintre lucrurile pe care le poate arăta o ecografie abdominală includ:

• Ficatul: Ecografia poate arăta dimensiunea, forma și textura ficatului, precum și orice anomalii, cum ar fi chisturi sau tumori.

• Vezica biliară: O ecografie poate arăta dimensiunea și forma vezicii biliare și poate detecta prezența calculilor biliari sau a altor anomalii.
• Pancreasul: Ecografia poate arăta dimensiunea și forma pancreasului și poate detecta prezența chisturilor, a tumorilor sau a altor anomalii.
• Rinichi: O ecografie poate arăta dimensiunea, forma și poziția rinichilor și poate detecta prezența pietrelor la rinichi sau a altor anomalii.
• Splina: Ecografia poate arăta dimensiunea și textura splinei și poate detecta orice anomalie, cum ar fi chisturi sau tumori.
• Vezica urinară: O ecografie poate arăta dimensiunea și forma vezicii urinare și poate detecta prezența pietrelor la vezică sau a altor anomalii.
• Vasele de sânge: Ecografia poate arăta fluxul sanguin în vasele de sânge majore din abdomen, cum ar fi aorta și vena cavă.

În general, o ecografie abdominală este un instrument util pentru diagnosticarea diferitelor afecțiuni medicale care afectează organele și structurile din abdomen. Este adesea utilizată pentru a diagnostica afecțiuni precum boli hepatice, boli ale vezicii biliare, pancreatită, pietre la rinichi și probleme ale vezicii urinare.

‍

Cum arată o arteră carotidă blocată la ecografie?

O arteră carotidă blocată poate fi detectată la ecografie prin vizualizarea fluxului sanguin prin arteră. Tehnicianul de ecografie va folosi un dispozitiv portabil numit transductor pentru a trimite unde sonore de înaltă frecvență prin piele, care ricoșează în vasele de sânge și creează imagini care pot fi vizualizate pe ecranul unui computer.

În cazul unei artere carotide blocate, ecografia poate dezvălui un segment îngustat sau blocat al arterei, cu un flux sanguin mic sau inexistent prin ea. Zona blocată poate apărea ca o regiune întunecată, umbrită pe imaginea ecografică.

Ecografia poate arăta, de asemenea, semne de acumulare de placă în interiorul arterei, care pot apărea ca zone luminoase, reflectorizante pe imaginea cu ultrasunete. Acumularea de placă este o cauză comună a blocajelor arterelor carotide și poate crește riscul de accident vascular cerebral.

În general, o ecografie este o modalitate neinvazivă și eficientă de a detecta blocajele arterei carotide, permițând medicilor să diagnosticheze problema și să recomande opțiuni de tratament adecvate pentru a reduce riscul de accident vascular cerebral.

Cum arată un cheag de sânge la o ecografie?

Un cheag de sânge poate fi detectat la o ecografie prin vizualizarea fluxului de sânge și căutarea zonelor în care fluxul este obstrucționat. Aspectul unui cheag de sânge pe o ecografie va depinde de mărimea și localizarea cheagului.

Dacă cheagul este mare și situat aproape de suprafața pielii, acesta poate apărea ca o zonă întunecată, umbrită pe imaginea cu ultrasunete. De asemenea, cheagul poate face ca vena să se mărească și să se deformeze.

Dacă cheagul este localizat mai adânc în organism, cum ar fi în venele picioarelor, ecografia poate arăta un flux sanguin redus sau absent în vena afectată. Cheagul poate apărea ca o regiune hipoecogenă sau anecogenă, ceea ce înseamnă că reflectă puțin sau deloc undele ultrasonore.

Pe lângă vizualizarea cheagului, ultrasunetele pot fi folosite și pentru a evalua starea generală de sănătate a venei și a țesuturilor din jur. Acest lucru îi poate ajuta pe medici să determine cel mai bun tratament, care poate include medicamente pentru subțierea sângelui, ciorapi de compresie sau intervenție chirurgicală.

În general, ecografia este o modalitate neinvazivă și sigură de a detecta cheagurile de sânge, permițând medicilor să diagnosticheze problema rapid și precis și să recomande opțiuni de tratament adecvate pentru a preveni complicații precum embolia pulmonară.

Ce arată o ecografie a inimii?

O ecografie a inimii, denumită și ecocardiogramă, este un test de imagistică medicală care utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini detaliate ale inimii și ale structurilor sale. Este o procedură neinvazivă și nedureroasă care le permite medicilor să evalueze structura și funcția inimii.

În timpul unei ecocardiograme, un tehnician va plasa pe piept un mic dispozitiv portabil numit transductor, care emite unde sonore care ricoșează în inimă și creează imagini pe un ecran de computer. Testul durează de obicei aproximativ 30-45 de minute și poate oferi o mulțime de informații despre sănătatea și funcția inimii. [7]

O ecocardiogramă poate arăta mai multe lucruri, printre care:

Dimensiunea și forma inimii:

Acest lucru îi poate ajuta pe medici să determine dacă inima este mărită sau are o formă anormală.

Mișcarea și funcția camerelor și valvelor inimii:

Acest lucru îi poate ajuta pe medici să evalueze cât de bine pompează inima sângele și dacă există probleme cu valvele inimii.

Grosimea și mișcarea mușchiului cardiac:

Acest lucru îi poate ajuta pe medici să determine dacă există leziuni ale mușchiului cardiac sau dacă acesta s-a îngroșat din cauza unei afecțiuni precum hipertensiunea.[8]

Prezența lichidului în jurul inimii:

Acest lucru îi poate ajuta pe medici să detecteze afecțiuni precum efuziunea pericardică, care este o acumulare de lichid în jurul inimii care poate provoca dureri în piept și alte simptome.

În general, o ecocardiogramă este un instrument valoros pentru diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor cardiace, cum ar fi insuficiența cardiacă, bolile valvelor cardiace și defectele cardiace congenitale.

Ce arată o ecografie a ficatului?

O ecografie a ficatului este un test de imagistică medicală care utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini ale ficatului și ale structurilor înconjurătoare. Testul este neinvaziv și nedureros și oferă informații valoroase despre dimensiunea, forma și textura ficatului, precum și despre prezența oricăror anomalii sau afecțiuni.

În timpul unei ecografii a ficatului, un mic dispozitiv portabil numit transductor este deplasat peste pielea abdomenului, emițând unde sonore care ricoșează în ficat și creează imagini pe un ecran de computer. Testul durează de obicei aproximativ 30 de minute și nu necesită nicio pregătire specială sau timp de recuperare.

O ecografie a ficatului poate arăta mai multe lucruri, inclusiv:

• Dimensiunea și forma ficatului: Acest lucru îi poate ajuta pe medici să determine dacă ficatul este mărit sau are o formă anormală.
• Textura ficatului: Acest lucru îi poate ajuta pe medici să evalueze dacă există zone de cicatrizare sau deteriorare a țesutului hepatic.
• Prezența chisturilor sau a tumorilor: Acest lucru îi poate ajuta pe medici să detecteze orice creșteri sau mase anormale în ficat.
• Fluxul de sânge prin ficat și prin vasele de sânge din jur: Acest lucru îi poate ajuta pe medici să evalueze sănătatea ficatului și să detecteze orice blocaje sau anomalii la nivelul vaselor de sânge.
• În general, o ecografie a ficatului este un instrument valoros pentru diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor hepatice, cum ar fi ciroza, hepatita și cancerul hepatic. De asemenea, poate fi utilizată pentru a evalua eficacitatea anumitor tratamente sau proceduri pentru ficat, cum ar fi operația de transplant de ficat.

Ce arată o ecografie tiroidiană?

O ecografie tiroidiană este un test de imagistică medicală neinvazivă care utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini ale glandei tiroide, care se află în gât. Testul oferă informații valoroase despre dimensiunea, forma și textura glandei tiroide, precum și despre prezența oricăror noduli sau anomalii.

În timpul unei ecografii tiroidiene, un mic dispozitiv portabil numit transductor este plasat pe pielea gâtului, emițând unde sonore care ricoșează în glanda tiroidă și creează imagini pe un ecran de computer. Testul durează de obicei aproximativ 30 de minute și nu necesită nicio pregătire specială sau timp de recuperare.

O ecografie tiroidiană poate arăta mai multe lucruri, inclusiv:

• Dimensiunea și forma glandei tiroide: Acest lucru îi poate ajuta pe medici să determine dacă glanda tiroidă este mărită sau are o formă anormală.
• Textura glandei tiroide: Acest lucru îi poate ajuta pe medici să evalueze dacă există zone de cicatrizare, inflamație sau chisturi în țesutul tiroidian.
• Prezența nodulilor sau a maselor în glanda tiroidă: Acest lucru îi poate ajuta pe medici să detecteze orice creșteri anormale sau tumori în glanda tiroidă.
• Fluxul de sânge prin glanda tiroidă și prin vasele de sânge din jur: Acest lucru îi poate ajuta pe medici să evalueze sănătatea glandei tiroide și să detecteze orice anomalii în fluxul sanguin.

În general, o ecografie tiroidiană este un instrument valoros pentru diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor tiroidiene, cum ar fi gușa, nodulii tiroidieni și cancerul tiroidian. De asemenea, poate fi utilizată pentru a evalua eficacitatea anumitor tratamente sau proceduri tiroidiene, cum ar fi tiroidectomia sau terapia cu iod radioactiv.

Când este cel mai bun moment pentru a face o ecografie 3D?

O ecografie 3D este un tip de test de imagistică medicală care utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini tridimensionale ale fătului în uter. Cel mai bun moment pentru a face o ecografie 3D este, de obicei, între 26 și 32 de săptămâni de sarcină.

În această perioadă, fătul s-a dezvoltat suficient de mult pentru ca trăsăturile sale faciale să fie vizibile și bine formate, dar există încă suficient spațiu în uter pentru a obține imagini clare. Este important de reținut că ecografiile 3D nu sunt recomandate de obicei în scopuri de diagnosticare, deoarece sunt utilizate în principal pentru stabilirea legăturii fetale și pentru a oferi o vedere mai detaliată a trăsăturilor copilului.

Este important să discutați cu furnizorul dumneavoastră de servicii medicale despre momentul și necesitatea unei ecografii 3D, deoarece acesta vă poate oferi îndrumări pe baza antecedentelor medicale și a sarcinii dumneavoastră individuale.

Care este diferența dintre o ecografie și o sonogramă?

Din punct de vedere tehnic, nu există nicio diferență între o ecografie și o sonogramă. Ambii termeni se referă la același test de imagistică medicală care utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini ale structurilor interne ale corpului.

Cu toate acestea, în uzul comun, termenul "ecografie" este adesea folosit pentru a se referi la tehnologia și echipamentul utilizat pentru efectuarea testului, în timp ce "sonogramă" este adesea folosit pentru a se referi la imaginile sau fotografiile reale care sunt produse.

Așadar, pe scurt, ambii termeni sunt în esență interschimbabili, dar "ecografie" tinde să se refere la testul medical în sine, în timp ce "sonogramă" tinde să se refere la imaginile rezultate.

Cum să vă pregătiți pentru o ecografie?

Pregătirea pentru o ecografie poate varia în funcție de tipul de ecografie și de zona corpului care este examinată. Iată câteva orientări generale pentru a vă pregăti pentru o ecografie:

Urmați orice instrucțiuni specifice furnizate de furnizorul dumneavoastră de asistență medicală: Furnizorul dumneavoastră de asistență medicală vă poate oferi instrucțiuni specifice pe care trebuie să le urmați înainte de ecografie. Este important să urmați cu atenție aceste instrucțiuni pentru a asigura cele mai bune rezultate posibile.

Purtați haine confortabile și largi: Purtați haine confortabile care să permită accesul ușor la zona corpului care va fi examinată. De exemplu, dacă vi se face o ecografie abdominală, vi se poate cere să purtați o cămașă sau o bluză largă și pantaloni sau o fustă fără multe fermoare, nasturi sau alte obiecte metalice.

Evitați să mâncați sau să beți pentru o anumită perioadă înainte de test: În funcție de tipul de ecografie, vi se poate cere să evitați să mâncați sau să beți timp de câteva ore înainte de test. Acest lucru se datorează faptului că un stomac sau o vezică plină poate interfera cu rezultatele testului.

Beți apă: În unele cazuri, vi se poate cere să beți apă înainte de test, mai ales dacă vi se face o ecografie abdominală sau pelviană. O vezică plină poate ajuta la îmbunătățirea clarității imaginilor.

Îndepărtați bijuteriile și obiectele metalice: Vi se poate cere să vă scoateți bijuteriile sau alte obiecte metalice care ar putea interfera cu testul, cum ar fi ceasuri, coliere sau piercing-uri.

Discutați cu furnizorul dumneavoastră de asistență medicală despre orice medicamente: Informați furnizorul de asistență medicală cu privire la orice medicamente pe care le luați, în special diluanți de sânge sau medicamente care afectează coagularea sângelui.

Este important să discutați cu furnizorul dumneavoastră de asistență medicală dacă aveți întrebări sau îngrijorări cu privire la modul în care să vă pregătiți pentru ecografie.

Ce este un doppler cu ultrasunete?

An ultrasound Doppler is a type of medical imaging test that uses high-frequency sound waves to measure O ecografie Doppler este un tip de test de imagistică medicală care utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a măsura viteza și direcția fluxului sanguin în vasele de sânge ale corpului. Testul poartă numele fizicianului austriac Christian Doppler, care a descris pentru prima dată fenomenul de schimbare a frecvenței undelor sonore cauzate de mișcarea unei surse în raport cu un observator.

În timpul unui test Doppler cu ultrasunete, un dispozitiv portabil special, numit transductor, este plasat pe piele deasupra zonei examinate. Transductorul emite unde sonore care ricoșează în celulele sanguine în mișcare și care sunt captate de transductor la întoarcere. Aparatul cu ultrasunete utilizează apoi informațiile din undele sonore care se întorc pentru a crea imagini ale fluxului sanguin în timp real și pentru a calcula viteza și direcția fluxului sanguin.

Testele Doppler cu ultrasunete sunt utilizate în mod obișnuit pentru a evalua fluxul sanguin în arterele și venele corpului, inclusiv în arterele carotide din gât, aorta din abdomen și venele din picioare. Testul poate detecta zonele de blocaj sau de îngustare a vaselor de sânge, precum și anomalii ale fluxului sanguin cauzate de afecțiuni precum tromboza venoasă profundă (TVP), vene varicoase sau boala arterială periferică (PAD). De asemenea, poate fi utilizat pentru a monitoriza succesul anumitor tratamente medicale, cum ar fi angioplastia cu balon sau stentingul.[9]

Ecografie vs. raze X: Ce tehnică de imagistică este potrivită pentru dumneavoastră?

Ultrasunetele și razele X sunt două tehnici imagistice comune care sunt utilizate în scopuri diferite. Alegerea tehnicii imagistice care trebuie folosită depinde de afecțiunea medicală specifică care este evaluată și de informațiile care trebuie obținute.

Iată câteva diferențe cheie între ultrasunete și raze X:

Tehnologie:

Ecografia utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini ale structurilor interne ale corpului, în timp ce razele X utilizează doze mici de radiații pentru a crea imagini ale oaselor și ale anumitor țesuturi moi.

Siguranță:

Ecografia este în general considerată foarte sigură, deoarece nu utilizează radiații ionizante. Razele X, pe de altă parte, utilizează radiații ionizante și prezintă un mic risc de a provoca cancer sau alte probleme de sănătate, în special în cazul unei expuneri frecvente sau în doze mari.

Tipuri de structuri:

Ultrasunetele sunt deosebit de utile pentru a vizualiza țesuturile moi, cum ar fi mușchii, organele și vasele de sânge. Razele X sunt cele mai bune pentru obținerea de imagini ale oaselor și ale anumitor țesuturi moi, cum ar fi plămânii.

Utilizări:

Ultrasunetele sunt utilizate în mod obișnuit pentru a evalua sarcina, durerile abdominale și fluxul sanguin în artere și vene. Razele X sunt utilizate pentru evaluarea oaselor rupte, a problemelor pulmonare și a anumitor tipuri de cancer.

Limitări:

Ultrasunetele au limitări în ceea ce privește adâncimea de penetrare, astfel încât este posibil să nu poată oferi imagini clare ale structurilor care se află în profunzimea corpului. Razele X au limitări în ceea ce privește nivelul de detaliu pe care îl pot oferi.

Pe scurt, ecografia și radiografia sunt ambele tehnici de imagistică valoroase, dar sunt utilizate în scopuri diferite și au propriile avantaje și limitări. Furnizorul dumneavoastră de servicii medicale va determina ce tehnică de imagistică este adecvată pentru starea dumneavoastră medicală specifică, pe baza simptomelor dumneavoastră, a istoricului medical și a altor factori.

Viitorul ultrasunetelor: Progrese și inovații în imagistica medicală

Tehnologia cu ultrasunete a fost o componentă cheie a imagisticii medicale timp de câteva decenii și continuă să evolueze și să avanseze cu noi inovații și dezvoltări. Iată câteva dintre cele mai recente progrese în tehnologia cu ultrasunete:

Imagistica 3D și 4D:

Imagistica cu ultrasunete 3D și 4D oferă imagini mai detaliate și mai realiste ale structurilor interne, permițând furnizorilor de servicii medicale să vadă organele și țesuturile mai în detaliu.

Ecografia cu contrast îmbunătățit:

Această tehnică presupune injectarea unui agent de contrast special în fluxul sanguin pentru a îmbunătăți imaginile anumitor organe sau țesuturi, cum ar fi ficatul sau inima.

Elastografia:

Elastografia este o tehnică care utilizează undele ultrasonice pentru a măsura rigiditatea țesuturilor. Aceasta poate fi utilă pentru a identifica anomalii la nivelul ficatului, sânului sau tiroidei.

Imagistica de fuziune:

Această tehnologie combină imagistica cu ultrasunete cu alte tehnici imagistice, cum ar fi CT sau RMN, pentru a crea imagini mai precise și mai detaliate.

Dispozitive portabile și portabile cu ultrasunete:

Dispozitivele cu ultrasunete portabile, mai mici, devin din ce în ce mai populare, deoarece pot fi utilizate într-o varietate de medii clinice și permit o îngrijire mai convenabilă și mai eficientă a pacienților.

Inteligența artificială și învățarea automată:

Aceste tehnologii sunt integrate în imagistica cu ultrasunete pentru a ajuta furnizorii de servicii medicale să analizeze mai rapid și mai precis imaginile și să pună diagnostice.[10]

În general, aceste progrese în tehnologia cu ultrasunete îmbunătățesc acuratețea, viteza și accesibilitatea imagisticii medicale, permițând furnizorilor de asistență medicală să ofere pacienților o îngrijire mai eficientă și mai eficace.

Referințe:

[1] – https://www.urmc.rochester.edu/encyclopedia/content.aspx?contenttypeid=92&contentid=p07684
[2] – https://www.cedars-sinai.org/health-library/tests-and-procedures/p/pelvic-ultrasound.html
[3] – https://www.radiologyinfo.org/en/info/obstetricus

[4] - https://www.heartandstroke.ca/heart-disease/tests/transesophageal-echocardiogram-tee

[5] - https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/4995-ultrasound

[6] - https://www.radiologyinfo.org/en/info/genus

[7] - https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/16947-echocardiogram

[8] - https://www.medicalnewstoday.com/articles/326727#about

[9] - https://www.mayoclinic.org/doppler-ultrasound/expert-answers/faq-20058452

[10] - https://cardiovascularultrasound.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12947-021-00261-2

‍

‍